tușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. toucher)

1. a emoționa, a impresiona, a mișca; a interesa.
2. a controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea.
3. a atinge.

tușă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. touche)

1. manieră de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care devinește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou.
2. (fotbal, rugbi) linie care delimitează un teren de joc.
3. ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc.
4. lovitură care atinge pe adversar, la scrimă.
5. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules.
6. placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc.

chitușă

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (chită + -ușă)

1. mănunchi de busuioc cu care se aghezmuiește.
2. (var.) chituș.

retușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. retoucher)

1. a face un retuș; a corecta, a îndrepta.

tușaveraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tuşă + -averaj)

1. (sport) raportul de puncte la floretă, scrimă și box.

contratipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contretypie)

1. (fot.) procedeu de retușare pe un negativ intermediar, când negativul principal nu poate fi retușat.

dezalergizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dez- + alergie + -iza)

1. imunizare la alergie.
2. (fig.) descătușare, eliberare.

încorseta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. corseter)

1. a pune într-un corset (medical); a strânge în corset.
2. (fig.) a închide într-un cadru rigid, a da o formă rigidă.
3. (fig.) a limita libertatea de acțiune, de creație, prin reguli, principii, legi; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie.

repasat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (repasa)

1. acțiunea de a repasa și rezultatul ei; repasare.
2. revizuirea țesăturilor sau a tricoturilor și retușarea greșelilor de țesătură sau de tricotaj.

tanti

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Tante, fr. tante)

1. inv. soră a tatălui sau a mamei; mătușă.
2. soția unchiului.

tușier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tuşă + -ier)

1. arbitru de tușă (I, 2).