Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tuf)
1. rocă poroasă, uşoară, formată prin cimentarea cenuşilor vulcanice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (slav. pometuhu)
1. mănunchi făcut din fire de păr, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări (servind la bărbierit, la stropit, ca aprinzător et cetera).
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (tufănică, prin schimbare de sufix)
1. (bot.) crizantemă cu flori mici; tufănică (Chrysanthemum indicum).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fruticetum; dumetum; virgultum
2. FR taillis; hallier; fourré; broussaille; brousse; buisson
3. EN thicket; coppice; brushwood; shrublet; shrubbery
4. DE Dickicht; Gebüsch; Gesträuch
5. RU кустaрниковaя зaросль; кустaрник
6. HU cserjes, bozót, bokros hely, csalit
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tuffite, germ. Tuffit)
1. rocă sedimentară din material detritic şi cenuşă vulcanică.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (tufă + -oaică)
1. femeie care a născut fără a fi măritată.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (din tufos)
1. (despre păr, barbă etc.) cu păr mult și des; stufos, tufos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)
1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.
2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argilolit)
1. tuf vulcanic din riolite şi din porfire conţinând cuarţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspergilliforme)
1. (bot.) în formă de pămătuf.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bosquet, it. boschetto)
1. tufiş din arbuşti (plantaţi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. chaparral)
1. asociaţie vegetală de tip mediteranean formată din tufişuri xerofile spinoase, închircite, în preriile din California şi Mexic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. clavaire, lat. clavaria)
1. (micologie) specie de ciupercă comestibilă, pe copaci, sub formă de tufe galbene sau albicioase; bureți.