Dictionar

Rezultate principale (Tul):

Tul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tulle, germ. Tüll)

1. ţesătură de mătase sau de bumbac, subţire şi uşoară.


Rezultate secundare (Tul):

Preaînaltul

Parte de vorbire: s.m. art.
Origine: (prea + înalt)

1. (în monoteism) ființă supremă, creatoare a universului; Dumnezeu.


Tularemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tularémie; din Tulare, numele unui comitat din California)

1. boală infecţioasă la iepure şi transmisibilă omului, datorată unui microb specific care afectează ganglionii limfatici periferici, manifestându-se prin febră, frisoane, vomă.


Tulbură-sărbătoare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din fr. trouble-fête)

1. persoană care întrerupe, perturbă cursul unui moment plăcut, al unui eveniment fericit.


Tulburăciune

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (turbura + -ciune)

1. lichid tulbure; tulbureală.

2. (var.) (înv.) turburăciune.


Tulburare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. tulbura)

1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.

2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).

3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.

4. mânie, furie.

5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.

6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.

7. (fig.) neastâmpăr.

8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.

9. (var.) turburare.


Tulburări de vedere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT perturbatio videndi

2. FR troubles visuels

3. EN troubles of sight; troubles of vision

4. DE Sehstörungen

5. RU нaрушение зрения

6. HU látászavar


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.