Dictionar

turgescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. turgescence)

1. (med.) umflare locală a unui țesut datorită acumulării de lichide (sânge, limfă etc.) din cauza unui obstacol ivit pe traiectul vaselor sangvine sau limfatice; turgor; tumiditate.
2. umflare a celulei vegetale datorită apei care a pătruns în interiorul ei.
3. ~a penisului = erecție.
 

turgescență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT turgescentia; turgiditas; turgor
2. FR turgescence; turgidité
3. EN turgescence; turgidity
4. DE Turgeszenz; Turgor; Saugspannung; Zellenspannung
5. RU турrор; турrесценция
6. HU feszesség (belső nyomás alatt), turgeszcencia, turgor, duzzadás, sejtfeszültség
 

auxotonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxotonique)

1. (despre mișcări, contracții) cauzat de creșterea tensiunii de turgescență.
 

-TONIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. tonos „tensiune, întindere”)

1. „vigoare, tensiune, tonus, turgescență”.
 

tumescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tumescence)

1. (med.) stare a unui organ care se umflă în timpul anumitor funcții fiziologice; turgescență.
2. (med.) umflare a unei părți a corpului; tumefacție.
3. (antonim) detumescență.
 

tumiditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. tumidity)

1. ușoară umflare a unui organ sau a unei părți; turgescență.
 

turgescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. turgescent)

1. în stare de turgescență; care se umflă; turgid, umflat.
 

turgor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. turgor)

1. turgescență.
2. stare de ușoară tensiune a unei celule, a unui organ ori țesut animal sau vegetal datorită bogăției de lichide.