Dictionar

Rezultate secundare (Tuse):

Tuşerism

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. neputinţa de a renunţa la dorinţa acută de a atinge corpul unei femei, în special sânii sau chiar organul genital, fără consimţământul acesteia.


Tuşeu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. touché)

1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătății lui; tact.

2. senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe.

3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian).

4. fel de a aplica culorile în pictură.


Antitusiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antitussif)

1. (remediu) destinat combaterii tusei și limitării efectelor acesteia.


Bronşic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bronchique)

1. referitor la bronhii; bronhic.

2. (med.) astm ~ = boală inflamatorie cronică a bronhiilor care se manifestă prin crize de sufocare, dificultăți de respirație, respirație șuierătoare, tuse etc.


Bronşită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchite)

1. inflamaţie a bronhiilor, manifestată prin tuse.


Cartuşerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartoucherie)

1. secţie într-un arsenal unde se fabrică şi se depozitează cartuşele.


Cartuşieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouchière)

1. cutie de piele etc. la centură, în care se ţin cartuşe.

2. bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartuşele de vânătoare.


Caşa

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kascha)

1. stofă din lână cu tuşeu moale, vopsită în culori deschise.