Dictionar

Rezultate principale (Ulcera):

Ulcera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ulcérer)

1. refl. (despre un ţesut) a deveni ulceros.

2. tr. a cauza o ulceraţie.

3. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa.


Rezultate secundare (Ulcera):

Exulcera

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. exulcérer, lat. exulcerare)

1. (med.) a provoca, a determina o exulcerație; a ulcera ușor.


Ulcerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ulcera)

1. faptul de a ulcera; ulcerație.

2. (fig; rar) îndurerare.


Ulceraţia trunchiului şi ramurilor de păr

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Nectria galligena

2. FR chancre du tronc et des branches du Poirier

3. EN canker and eye rot of pear; nectria trunk and twig canker of pear

4. DE Nectria Stamm- und Zweigkrebs des Birnbaums

5. RU нектриозный рaк стволов иветвей rруши

6. HU körte nektriás rákja


Ulceraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ulcération)

1. formare a unui ulcer; rană ulceroasă.


Ulcerativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ulcératif)

1. (med.) care produce ulceraţie; ulcerogen.


Aftă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. aphte)

1. ulceraţie superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.


Agranulocitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.

2. (med.) angină = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.


Aterogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. athérogenèse)

1. (med.) depozit de substanțe grase și de colesterol care se formează pe peretele interior al arterelor și care se poate calcifica sau ulcera; producerea de ateroame.


Blefaroconioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanşată de pulberi.


Dizenterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysentérie, lat. dysenteria)

1. boală infecţioasă manifestată prin dureri abdominale, tenesme, ulceraţii pe intestine şi diaree cu sânge.


Eroziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érosion, lat. erosio)

1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi.

2. (p. ext.) roadere, tocire, uzură.

3. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora.

4. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor.

5. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă.