Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. parafoudre)
1. dispozitiv de legătură cu Pământul, pentru protecţia unei conducte sau instalaţii electrice împotriva descărcărilor electrice din atmosferă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (turneu + fulger)
1. turneu de foarte scurtă durată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astraphobie)
1. teamă patologică de tunete şi fulgere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avulsion, lat. avulsio)
1. îndepărtare prin smulgere a unei formaţii anatomice, a unui organ etc.
2. separare a unei porţiuni de teren prin acţiunea unui râu, când acesta străbate un istm sau partea îngustă a unei bucle.
Parte de vorbire: s.n. (germanism)
Origine: (germ. Blitzkrieg)
1. tactică militară ofensivă care vizează obținerea unei victorii decisive prin angajarea localizată și limitată în timp a unui puternic set de forțe motorizate, terestre și aeriene; ofensivă (militară) care urmărește obținerea cât mai rapidă a unei victorii decisive; război „fulger”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. divulsion, lat. divulsio)
1. smulgere, extragere, scoatere violentă.
2. (med.) dilataţie forţată a unui canal strâmtat (rect, uter etc.).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. évulsion, lat. evulsio)
1. scoatere, extracţie prin smulgere.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)
1. a se produce fulgere în atmosferă; a fulgera.
2. (fig.) a lumina cu strălucirea și rapiditatea fulgerelor.
3. (fig.) (despre un gând, o idee etc.) a răsări, a se dezvălui brusc.