Dictionar

bubuliță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bubă + -uliță)

1. diminutiv al lui bubă; bubă mică; bubiță.
 

canaliculită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canaliculite)

1. inflamație a canalului unei glande.
 

capsulită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capsulite)

1. inflamație a unei capsule articulare.
 

celulită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cellulite)

1. inflamație a țesutului celular subcutanat.
 

diverticulită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diverticulite)

1. inflamație a unui diverticul.
 

foliculită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. folliculite)

1. inflamație purulentă a rădăcinii părului, produsă de microbi piogeni sau de ciuperci.
 
 

banderilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderille, sp. banderilla)

1. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.
 

botină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bottine)

1. gizmuliță.
2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic.
 
 
 

cotiledon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotylédon, gr. kotyledon, cavitate)

1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame.
2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei.