Dictionar

Rezultate secundare (Ultimă):

Ultimatum

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ultimatum, germ. Ultimatum)

1. cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni.

2. hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Asistolie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asystolie)

1. slăbire a contracţiilor inimii, în special în ultima fază a bolilor cardiace.


Carbonifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carbonifère)

1. adj. (despre terenuri, roci) care conţine zăcăminte de cărbune.

2. referitor la cărbunele de pământ, la extracţia şi prelucrarea lui.

3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.


Carus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carus)

1. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei.


Clauzulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clausule, lat. clausula)

1. ultima parte a unei strofe sau a unei perioade oratorice.

2. formulă muzicală conclusivă.


Concluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.

2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.

3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.

4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.

5. judecată finală a unui silogism.

6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.

7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.

8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.