Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abracadabrant)
1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. barocchismo, fr. baroquisme)
1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. époustouflant)
1. care uimește, care te face să rămâi mut de uimire; uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phénomenal)
1. surprinzător, ieşit din comun, uluitor.
2. care ţine de fenomen, de natura fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hallucinant)
2. (fig.) uluitor, impresionant.