abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.

efect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
6. (mil.) echipament.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.

epustuflant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. époustouflant)

1. care uimește, care te face să rămâi mut de uimire; uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav.

fenomenal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phénomenal)

1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor.
2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor.

halucinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hallucinant)

1. care provoacă halucinații.
2. (fig.) uluitor, impresionant.

monumental, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)

1. adj. referitor la monument.
2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător.
3. (fam.) uimitor, uluitor; colosal.
4. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime.
5. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.