Parte de vorbire: s.
Origine: ( lat. umbella, fr. ombelle)
1. inflorescenţă racemoasă cu flori dispuse pe pedunculi, care pornesc din acelaşi punct şi se ridică la aceeaşi înălţime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ombellales)
1. ordin de plante dicotiledonate: umbeliferele şi alte familii înrudite (araliacee, cornacee etc.).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT umbellatus; umbellaris; umbellifer
3. EN umbellate; umbelliferous
4. DE doldig; doldenförmig; schirmartig
5. RU зонтичный; зонтиконосный
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corymbe, lat. corymbus, gr. korymbos, ciorchine)
1. inflorescenţă racemoasă în formă de umbelă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ombelliforme)
1. (bot.) în formă de umbelă sau umbrelă; umbelat, (înv.) umbelifer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ombellule)
1. umbelă secundară care intră în alcătuirea unei umbele compuse.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. involucelle)
1. (botanică) involucru (mic) secundar într-o umbelă compusă.
2. (botanică) involucru (mic) de inflorescență pentru anumite umbelifere.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. umbella „umbrelă”)
1. „umbelă, tip de inflorescență”.