Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. humilis)
1. care are sentimentul, conştiinţa lipsei sale de valoare, a inferiorităţii lui; smerit, modest.
2. (fig.) cu o înfăţişare neîngrijită, urâtă.
3. neînsemnat; simplu, modest.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (umili + -icios)
1. (limbajul bisericesc) care provoacă o atitudine evlavioasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. humilité, lat. humilitas)
1. virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei; umilinţă.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau de ceva; deferență.
3. caracter a ceea ce are puțină importanță, puțină amploare, puțină strălucire; modestie.
4. (antonim) aroganță, orgoliu.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)
1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ancilaire)
1. referitor la servitori; de slugă.
2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.
3. (prin ext.) subordonat, umil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. /fauces/ Caudinae)
1. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiţii umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diasyrme, gr. diasyrmos)
1. figură de stil care exprimă cu abilitate o ironie caustică şi umilitoare.