Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. humilité, lat. humilitas)
1. virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei; umilinţă.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau de ceva; deferență.
3. caracter a ceea ce are puțină importanță, puțină amploare, puțină strălucire; modestie.
4. (antonim) aroganță, orgoliu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. /fauces/ Caudinae)
1. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiţii umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diasyrme, gr. diasyrmos)
1. figură de stil care exprimă cu abilitate o ironie caustică şi umilitoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mortifiant)
1. care mortifică, chinuie trupul sau sufletul pentru a promova penitență, înălțare spirituală; chinuitor, mortificant.
2. (fig.) care este umilitor, jignitor.