Dictionar

umoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. humeur, lat. humor)

1. lichid în care se scaldă celulele organismului.
2. ~ apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; ~ vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros.
3. dispoziție sufletească de moment.
4. dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament.
 

geotumoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. géotumeur)

1. (geol.) proeminență de mari dimensiuni a scoarței terestre, rezultată printr-o puternică mișcare de înălțime.
2. (antonim) geodepresiune.
 

pseudotumoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pseudo-tumeur)

1. (med.) masă perceptibilă la palpare sau chiar vizibilă, care prezintă caracteristicile clinice ale unei tumori, dar care nu se datorează unei proliferări de celule; aspect macroscopic tumoral având la bază un proces inflamator.
 

rumoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rumeur, lat. rumor)

1. zgomot confuz de voci care se aud în același timp, exprimând nemulțumire, surpriză etc.
 

tumoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tumeur, lat. tumor)

1. (med.) excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor.
2. (botanică) umflătură a țesutului vegetal.
3. ~ malignă = tumoră canceroasă gravă, invazivă, capabilă să distrugă țesuturile din jur.
4. (desuet) ~ albă = osteoartrită tuberculoasă.
5. (var.) tumoră.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

acantom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

adenocarcinom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénocarcinome)

1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.
 

adenocondrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.
2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.