Dictionar

comunica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. communiquer, lat. communicare)

1. tr. a face cunoscut; a înștiința.
2. a prezenta o comunicare (4).
3. intr. a fi, a se pune în legătură cu...
 

excomunica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. excommunicare, fr. excommunier)

1. a exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi.
2. a îndepărta.
3. a alunga.
4. a respinge.
 

răzbunică

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (răz- + bunică sau răzbunic + -ă)

1. mama bunicului sau a bunicii în raport cu nepoții ei; străbunică, (reg.) străbabă.
 

tunică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. tunica, fr. tunique)

1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani.
2. haină bărbătească de uniformă.
3. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
4. membrană care acoperă corpul unor animale marine.
5. înveliș membranos al unui organ vegetal.
 

unicamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (it. unicamente)

1. într-un mod unic, mai presus de toate, de preferat tuturor; numai, exclusiv.
2. (var.) (înv.) unicăminte.
 

unicameral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. unicameral, fr. unicaméral)

1. (despre sisteme parlamentare) dintr-o singură adunare reprezentativă; care este constituit dintr-o singură cameră; monocameral.
 

acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.
 

acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

afrazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphrasie)

1. tulburare de comunicare verbală, dificultate de a construi fraze.
 

aliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive.