Dictionar

funicular; funiform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT funicularis, funiformis
2. FR en cordon; funiculaire
3. EN string-like; rope-like
4. DE strangförmig; nabelstrangförmig; seilchenartig; schnurartig
5. RU фуникулёрообрaзный; фуникулёроподобный
6. HU zsinórszerű, magzsinórszerű
 

funiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. funiforme)

1. (despre rădăcini) în formă de funie; restiform.
2. (mineralogie) care are forma unui cordon.
 

neuniform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + uniform)

1. care nu este uniform.
2. care este neregulat, nesimetric.
 

pruniform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pruniforme)

1. de forma unei prune.
 

runiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. runiform)

1. având forma sau aspectul runelor antice; asemănătoare cu runele antice.
 

uniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. uniforme, lat. uniformis)

1. adj. care are permanent și pe toată întinderea aceeași formă, înfățișare.
2. (și adv.) (în mod) constant.
3. s. f. îmbrăcăminte-tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții (elevi, militari etc.).
 

altostratus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altostratus)

1. formație de nori pentru timpul închis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, în forma unui strat uniform, de culoare cenușie sau albăstruie.
 

aplatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aplatir)

1. tr., refl. a (se) face plat; a (se) turti (prin presare).
2. (fig.) a (se) uniformiza.
 

aprova

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. appruare)

1. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme.
 

apupa

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (fr. appouper)

1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.
 

bersalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. bersagliere)

1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).
 

biter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beater)

1. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează și uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere.