unilateral

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT unilateralis
2. FR unilatéral
3. EN unilateral; one-sided
4. DE einseitig; unilateral
5. RU однобокий; односторонний
6. HU egyoldalú

unilateral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unilatéral)

1. așezat pe o singură parte.
2. care are în vedere numai o singură latură a lucrărilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar.
3. (despre contracte) care creează obligații numai pentru una dintre părți.
4. (despre un act juridic) emanat de la o singură persoană.

unilateralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (unilateral + -ism, cf. fr. unilatéralisme)

1. poziție unilaterală, doctrină care ține cont de un singur aspect al situației; unilateralitate.

unilateralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. unilatéralité)

1. însușirea a ceea ce este unilateral; însușirea a ceea ce are un singur aspect, o latură predominantă.
2. calitatea de a se orienta sau manifesta într-o singură direcție.
3. (var.) (înv.) unilaturalitate, (înv.) unilăturalitate.

unilateralizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. unilateratiza)

1. orientare sau manifestare într-o singură direcție.

actinotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. actinotropisme)

1. îndreptare a plantelor către radiațiile de lumină.
2. mișcare de curbură sub influența unor radiații unilaterale de lumină.

autogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee.
3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului.

canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.

capitulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitulation)

1. convenție internațională unilaterală, care asigură pentru cetățenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.

cofoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cophose)

1. termen medical care desemnează o surditate totală; poate fi unilaterală (atacând doar o ureche) sau bilaterală (atacând ambele urechi); anacuzie.

extremism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrémisme)

1. atitudine caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, rigide, bazată pe ură și intoleranță.