OK
X
alunit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alunite)
1.
sulfat
natural
hidratat
de
aluminiu
şi
potasiu.
autunit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autunite)
1.
fosfat
natural
de
uraniu
şi
de
calciu.
braunit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. braunite)
1.
oxid
natural
de
mangan,
opac,
negru,
cu
luciu
semimetalic.
dunit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. dunit)
1.
rocă
bazică
vitroasă,
cu
o
mare
densitate
şi
rigiditate,
alcătuită
din
olivină.
împreunat; reunit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adjunctus
2.
FR
rattaché;
connexé
3.
EN
jointed;
united
4.
DE
verbunden;
hingehörig
5.
RU
связaнный;
соединённый
6.
HU
hozzácsatolt;
egyesített
unit; concrescut; sudat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adnatus
2.
FR
adné;
soudé
3.
EN
adnate
4.
DE
angewachsen;
zusammengewachsen;
festhaftend
5.
RU
срaщённый;
приросший
,
6.
HU
összenőtt,
hozzánőtt,
összeforrt
acatalectic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acatalectique)
1.
(despre
versuri
antice)
cu
unităţile
metrice
complete.
acceleraţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1.
creştere
a
vitezei
unui
corp
în
mişcare
în
unitatea
de
timp.
2.
~
gravitaţională
=
acceleraţia
pe
care
o
au
corpurile
în
cădere
liberă.
achiziţie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)
1.
procurare
de
obiecte
(rare);
bun
astfel
obţinut.
2.
cumpărare
de
produse
(agroalimentare)
şi
de
materiale
prin
unităţi
ale
comerţului
de
stat
sau
cooperatist.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înţelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înţelegere
privitoare
la
relaţiile
de
colaborare
şi
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizaţii.
4.
formă
de
retribuţie
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
şi
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
şi
importanţa
muncii
prestate.
6.
concordanţă
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvenţelor
de
oscilaţie
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puţin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
acru
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr., engl. acre)
1.
unitate
de
măsură
a
suprafeţelor
agricole
(4046,86
m
2
),
în
ţările
anglo-saxone.
adaptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adaptabilité)
1.
capacitatea
de
adaptare
la
situații
sau
medii
noi.
2.
capacitatea
unui
sistem,
a
unei
regiuni
sau
a
unei
comunități,
de
a-și
ajusta
mecanismele
și
structura
pentru
a
ține
cont
de
schimbările
reale,
potențiale
sau
presupuse
de
mediu.
3.
capacitatea
unei
organizații
sau
a
unui
individ
de
a
se
adapta
la
noile
tehnologii,
noile
condiții
de
piață
și
noile
moduri
de
lucru.
4.
(antonime)
inadaptabilitate,
neadaptabilitate.