Dictionar

candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.
 

diformitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. difformité, lat. difformitas)

1. abatere de la aspectul și proporțiile normale; viciu de conformație; defect. (p. ext.) urâțenie.
 

inestetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inesthétique)

1. care nu este estetic; urât, respingător.
2. care are un anumit caracter de urâțenie.
3. (sinonim) neestetic.
 

inocență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocence, lat. innocentia)

1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.
 

pudoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pudor, fr. pudeur)

1. sentiment de sfială, de rușine, de jenă, de decență; (p. ext.) curățenie morală, castitate; pudicitate.