Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. urate)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auguratus, fr. augurat)
1. demnitatea, funcţia de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. burat)
1. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN pure white; shining-white
5. RU белоснежный; чисто-белый
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN ashy; ashen; cinereous; ash-grey; tephreous
5. RU пепельносерый; пепельный
6. HU hamuszürke, hamvas szürke; deres
Parte de vorbire: s.n. (înv., pop.)
Origine: (necunoscută)
1. vite slabe, fără calități deosebite.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fissuratus; fissus
3. EN fissurate; fissured; cleft; split
5. RU рaстрескaвшийся; с трещинaми
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)
1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.