Dictionar

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

alifatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aliphatique)

1. (despre combinații organice saturate) format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț liber.
 

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
 

aniconic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (an- + iconic)

1. (despre religii) fără icoane; (prin ext.) care nu recurge la reprezentări figurate.
 

aniconism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anicon/ic/ + -ism)

1. lipsa reprezentării figurate a unei divinități.
 

antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciții desfășurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreț etc.
2. exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare.