Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)
1. (marină) acțiunea de a afurca și rezultatul ei; ancorare a navei cu două ancore, ale căror lanțuri se încrucișează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)
1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (babilon/ic/ + -ie)
1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situaţie confuză, haotică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bifurcation)
1. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabrage)
1. cabrare.
2. evoluţie a unui avion care îşi măreşte brusc panta de urcare.