Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. urcoi)
1. (Olt; în credințele populare) gaură prin care iese și intră strigoiul în mormânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. urcéole, lat. urceolus)
1. (bot.) organ în formă de urcior.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT urceolatus; urceolaris; urceiformis
2. FR urcéolé; urniforme; en cruche
3. EN urceolar; urceolate; urn-shaped; urniform; gyalectiform
4. DE urnenförmig; krugförmig; krugig; becherartig; krügleinförmig
6. HU bögre alakú, korsószerű
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. urceolé)
1. (bot.; despre organe) în formă de sac.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascensionnel)
1. care tinde să urce; suitor, urcător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)
1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor să urce și să coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicisme)
1. confesiune creştină care recunoaşte primatul şi infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh şi de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenţa purgatoriului etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clinoïde)
2. (med.) se spune despre apofizele osului sfenoid, a căror întâlnire constituie un fel de pat, șaua turcească.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kasside)
1. specie a liricii turce şi persane, asemănătoare cu oda.