Parte de vorbire: s.
Origine: (it. burla)
1. (muz.) mică piesă cu caracter de glumă, de umor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. derrick)
1. şarpantă de metal care suportă aparatul de foraj al unui puţ petrolier; turla sondei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. détubage)
1. (med.) extragere a unui tub (din laringe).
2. totalitatea operaţiilor efectuate la o sondă pentru extragerea şi recuperarea coloanelor de burlane folosite în procesul de forare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévateur, germ. Elevator)
1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanţe mici.
2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere.
3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (familie + -ist)
1. persoană căsătorită, care şi-a întemeiat o familie.
3. (antonime) burlac, celibatar, nefamilist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gargouille)
1. ornament în formă de cap de animal la capătul superior al unui burlan pentru scurgerea apei.