Dictionar

urnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urne, lat. urna)

1. vas în care se păstrează cenuşa morţilor incineraţi.
2. cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc.
3. (bot.) capsulă sporifică.
 

conturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contornare, fr. contourner)

1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).
 

deturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détourner)

1. a întrebuinţa ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate.
2. a delapida.
3. a abate, a devia, a schimba direcţia.
4. a fura un vehicul aerian în scop de şantaj sau ca act de piraterie aeriană.
 

diurnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diurna)

1. indemnizaţie acordată pe timp de o zi unei persoane plecate în deplasare, pentru acoperirea cheltuielilor făcute.
2. plata zilnică a unui diurnist.
 

gurnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gurney)

1. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereţii verticali.
 

liburnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. liburna)

1. navă romană uşoară de luptă sau de transport, cu un singur rând de rame.
 

risturnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ristourne, it. ristorno)

1. parte a primei de asigurare reţinută de asigurător în cazul în care asiguratul renunţă la asigurare.
2. sumă restituită de vânzător cumpărătorului, care a fost fixată anticipat în raport cu importanţa cifrei de afaceri.
 

aderenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
 

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aeraţie.
2. maşină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.
 

amfitrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphitrope)

1. (despre ovul, embrion) curbat în formă de potcoavă.
2. (despre plante) cu ovulul răsturnat.
 

anchetator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
 

articlier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. articlier)

1. cel care scrie articole în ziare; (depr.) jurnalist rău, autor de articole fără esenţă.
 

ascidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ascidie)

1. (zool.) animal marin cu corpul tubular, roşu-aprins şi transparent, fixat în zona litorală nisipoasă.
2. (bot.) organ în formă de urnă din frunzele unor plante carnivore.
3. (var.) (înv.) ascidiu.