Dictionar

ursuzenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ursuz + -enie)

1. atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă.
2. comportare de om ursuz.
3. (înv.) ursuzlâc.
 

brontolone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. brontolone)

1. om ursuz, morocănos, care bombăne tot timpul.
 

hirsut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hirsute, lat. hirsutus)

1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite.
2. (fig.) aspru, grosolan.
3. ursuz, posac.
4. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid.
 

mizantrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. misanthrope)

1. suferind de mizantropie; ursuz.
 

acru, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. acrus)

1. s. n., adj. (gust) ca al oțetului, al lămâii etc.
2. adj. care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringent; acid, înțepător.
3. fig. morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.
 

ursuzenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ursuz + -enie)

1. atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă.
2. comportare de om ursuz.
3. (înv.) ursuzlâc.
 

domuz

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (tc. domuz)

1. om lacom, nesimțit și fără caracter; porc, (reg.) porcan.
2. (reg.) om ursuz.