Dictionar

marcescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marcescent)

1. (despre frunze, fructe) care se usucă pe plantă, rămânând pe aceasta până primăvara; (despre corolă, caliciu) care persistă și după polenizare.
 

maruflaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. marouflage)

1. acțiunea de a marufla; maruflare.
2. (pictură) tehnică care constă în lipirea unei suprafețe ușoare (hârtie, pânză) pe un suport mai solid și mai rigid (pânză, lemn, perete), folosind un adeziv puternic numit maruflu, care se întărește pe măsură ce se usucă.
 

sicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. siccatif, lat. siccativus)

1. adj. (despre uleiuri) care se usucă repede.
2. s. m. substanță care se adaugă uleiurilor vegetale, cernelii etc. pentru a le grăbi viteza de uscare.
 

variolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. variole)

1. boală virotică, ce se manifestă prin apariția pe piele a unor pustule care lasă urme după ce se usucă; vărsat.
 

vitriolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitriolant)

1. care arde, usucă; arzător.
 

bușdei

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (bujdă + -ei)

1. încăpere în care se usucă poamele; (reg.) șujnic.