OK
X
utilizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. utilisable)
1.
care
poate
fi
utilizat;
de
care
se
poate
beneficia;
folosibil,
întrebuințabil.
2.
(antonime)
inutilizabil,
neutilizabil.
delabora
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. delaborare)
1.
a
demonta
dintr-un
loc
instalațiile,
mașinile
și
munițiile
devenite
inutilizabile
sau
periculoase.
docimazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. docimasie, gr. dokimasia)
1.
mod
de
verificare
și
selecționare
a
candidaților
la
magistraturi,
oratorie
etc.
în
Atena
antică.
2.
cercetare
a
cauzelor
unui
deces
prin
examinarea
organelor
după
autopsie.
3.
disciplină
care
determină
proporția
de
metale
utilizabile
conținute
de
minereuri;
docimastică
(II).
epavă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. épave)
1.
coca
unei
nave
distruse
sau
naufragiate,
aruncată
de
mare
pe
uscat;
(parte
dintr-o)
navă
naufragiată
sau
eșuată.
2.
obiecte,
resturi
abandonate
pe
mare,
apoi
aruncate
pe
mal.
3.
vehicul
devenit
inutilizabil
din
cauza
unei
coliziuni,
prin
coroziune
sau
degradare;
mașină
distrusă
care
nu
poate
fi
reparată;
vehicul
ireparabil.
4.
(fig.)
(depr.)
persoană
care
a
căzut
într-o
stare
de
suferință
și
neputință
fizică
și
morală
extremă;
om
distrus,
ruinat
(fizic
și
moral).
fasonaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. façonnage)
1.
acțiunea,
arta
de
a
fasona;
rezultatul
acestei
acțiuni;
fasonare,
fasonat.
2.
ansamblu
de
operații
efectuate
pentru
a
da
formă
unui
material
oarecare.
3.
(silv.)
ansamblu
de
operații
destinate
transformării
copacilor
tăiați
în
produse
utilizabile.
4.
(fig.)
modelare
a
caracterului,
a
personalității
et
cetera
cuiva.
fasonat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fasona)
1.
acțiunea
de
a
fasona;
fasonaj,
fasonare.
2.
realizare
a
formei
unui
obiect.
3.
(fig.)
modelare
a
caracterului,
a
personalității
etc.
cuiva.
4.
(silv.)
ansamblu
de
operații
prin
care
arborii
doborâți
se
transformă
în
produse
utilizabile.
receptor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. recepteur)
1.
adj.
care
receptează
(o
acțiune
mecanică,
un
curent,
o
undă
etc.).
2.
s.
n.
sistem
tehnic
destinat
să
primească
o
anumită
formă
de
energie
pentru
a
o
transforma
în
alta
utilizabilă.
3.
aparat
care
transformă
oscilațiile
electromagnetice
dintr-un
circuit
electric
în
oscilații
acustice;
ansamblu,
cuprinzând
un
amplificator,
care
servește
pentru
a
asculta
și
a
vorbi
la
telefon.
4.
mediu
natural
(râu,
lac,
mare)
care
primește
apele
de
evacuare.
5.
s.
m.
organ
de
simț
la
nivelul
căruia
se
realizează
transformarea
energiei
stimulului
extern
în
influx
nervos.
6.
s.
m.
f.
(lingv.)
persoană
care
primește
și
decodează
un
mesaj
realizat
potrivit
regulilor
unui
cod
specific:
interlocutor,
cititor.
7.
cel
care
primește
sânge
de
la
un
donator.