Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. utopique)
1. cu caracter de utopie; iluzoriu; irealizabil; utopist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. babouvisme)
1. curent comunist utopic, iniţiat de revoluţionarul francez Babeuf în timpul revoluţiei din 1789.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blanquisme)
1. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluţionară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiliasme)
1. credinţă mistică într-o împărăţie de o mie de ani a lui Cristos pe pământ, asociată uneori cu idei egalitarist-utopice; milenarism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communisme)
1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică.
4. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)
1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.
2. concepţie socială utopică care preconizează împărţirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuinţelor şi consumului personal al membrilor societăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. existentialisme, germ. Existentialismus)
1. curent filozofic contemporan care propagă o concepţie tragică asupra existenţei, generată de sentimentul înstrăinării individului şi care preconizează utopic dobândirea libertăţii, prin desprinderea de relaţiile social-istorice concrete.