Dictionar

Uzual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. usiuel, lat. usualis)

1. folosit în mod curent.

2. frecvent, obişnuit.


Aberanță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.

2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.


Apractoagnozie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apracto-agnosie)

1. (med.) apraxie asociată cu agnozie; pierderea capacității de a folosi obiectele uzuale (apraxie), asociată cu incapacitatea de a le recunoaște natura sau funcția (agnozie).


Curent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courant)

1. adj. (despre vorbire) curgător, fluent.

2. (despre an, lună) în curs; prezent.

3. (fig.) care circulă; obişnuit, uzual.

4. apă = apă care curge de la robinet.

5. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă.

6. s. m. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcţie.

7. mişcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice.

8. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile.

9. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, ştiinţifice, artistice etc., rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci.

10. a se pune (sau a se ţine) la ~ = a se informa.


Design

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. design)

1. /dizáin/ s. n. disciplină care urmăreşte armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale şi a mobilelor până la urbanism şi amenajarea peisajului.

2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială.

3. adj. inv. modern, elegant.


Dilacerator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilacérateur)

1. aparat pentru fărâmiţarea reziduurilor grosiere din apele uzuale.


Etichetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étiquette)

1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc.

2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva.

3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă.

4. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc.

5. reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe.