Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valve, lat. valva)
1. fiecare dintre cele două capace ale cochiliei lamelibranhiatelor.
2. fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi.
3. organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc.
4. instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrovalve)
1. ventil, supapă a căror deschidere şi închidere sunt comandate de un electromagnet.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (vâlvâi + -icios)
1. (despre foc) care arde cu flăcări mari și distrugătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. valvaire)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. valvé)
1. (biol.) care este prevăzut cu valvă.
2. (bot.) care se deschide prin valve; valvicid.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodonte)
2. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu şarniera fără dinţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachiopodes)
1. pl. clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă.
Parte de vorbire: I. adj. (fem.), II. s.f.
Origine: (fr. dextre, lat. dextra)
1. I. (despre o cochilie univalvă) răsucit de la stânga spre dreapta.
2. II. (herald.) partea dreaptă a unui blazon, a unui scut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écho, lat. echo)
1. repetare a unui sunet datorit reflectării undelor sonore pe un obstacol.
3. ~ semnal = înregistrare optică pe ecranul unui radar.
4. (fig.) răsunet, vâlvă produsă de un eveniment etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyppurite)
1. gen fosil de lamelibranhiate având valva inferioară conică, fixată, iar cea superioară liberă şi cu căpăcel.