Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + trombă)
1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclone)
1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru şi masele de aer au mişcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (seminţe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forţei centrifuge.
4. substanţă toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Evorsion, engl. evorsion)
1. acţiune erozivă a apei curgătoare, care căzând vertical, formează vârtejuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jacuzzi)
1. inv. mic bazin de jeturi de apă sub presiune, care creează vârtejuri relaxante.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. maelström)
1. vârtej marin foarte rapid, formând o groapă adâncă, cauzat de curenții de maree (într-un canal din insulele norvegiene Lofoten); vârtej, vâltoare.
2. (prin ext.) vârtej marin și fluvial foarte rapid.
3. (fig.) mișcare de agitație intensă care atrage într-un mod irezistibil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. remous)
1. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată.
2. vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice.
3. ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.