Dictionar

consistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consistant)

1. cu consistență; vârtos, tare.
2. (despre hrană) substanțial.
 

năclăi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (bg. наклея)

1. tr. a unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări.
2. refl. (despre sânge) a trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega, a se învârtoșa.
3. (var.) a (se) năclăia.