Rezultate secundare (Văcar):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. văcări, II. vacă + -ărit)
1. I. (rar) meseria de văcar; văcărie.
2. II. (istorie) dare care se percepea în Țările Române pentru fiecare cap de vită; (înv.) văcăret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vacarme)
1. zgomot mare, hărmălaie, larmă, tumult.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tam-tam)
1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav.
2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată.
3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. văcări, II. vacă + -ărit)
1. I. (rar) meseria de văcar; văcărie.
2. II. (istorie) dare care se percepea în Țările Române pentru fiecare cap de vită; (înv.) văcăret.