Dictionar

Rezultate secundare (Vălmășeală):

Busculadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bousculade)

1. înghesuială, învălmăşeală, dezordine (cu ciocniri).


Dedal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dédale)

1. labirint.

2. (fig.) încurcătură, învălmăşeală.


Haos

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.

2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.

3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.

4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.

5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.

6. (var.) (înv.) caos, chaos.


Talona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. talonner)

1. tr. (sport) a urmări pe adversar, a presa puternic.

2. (fam.) a urmări pe cineva de aproape, a se ţine scai de cineva.

3. intr. (rugbi) a face iasă balonul din învălmăşeală.


Taloner

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. talonneur)

1. jucător de rugbi care se găseşte în învălmăşeală, între doi pilieri, având sarcina de a talona.


Mănăstire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. monastyri)

1. așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe.

2. ansamblu de clădiri (cu biserica în centru) constituind un astfel de așezământ.

3. a se duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga la (o) ~ = a (se) călugări.

4. (argou) a se face ~ = a se produce învălmășeală, înghesuială; a începe bătaia.

5. (var.) mânăstire, (înv.) monastire.