Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (prea + vărsa)
2. a (se) vărsa din abundență.
Parte de vorbire: adj. (Transilv.)
Origine: (vărsat + -os)
1. (despre oameni) care are urme de variolă pe față.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. versement)
1. fiecare dintre plățile parțiale și eșalonate destinate rambursării unei sume sau stingerii unei datorii.
2. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară.
3. plată a unei sume de bani; suma de bani plătită.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (vărsător + -ie)
1. turnătorie de metale.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR dépérissement des rameaux des pins
4. DE Schwinden der Triebe der Kiefer
6. HU fenyőhajtások kéregnekrózisa és ágelhalása; hajtáspusztulás
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vărsa + -ătură)
1. faptul de a (se) vărsa; ceea ce a fost vărsat, vomitat.
2. loc unde se adună apă după o revărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affluent, lat. affluens)
1. apă curgătoare care se varsă într-un curs de apă mai mare.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antiémétique)
1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athrepsie)
1. tulburare gravă de nutriţie, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunţată, vărsături, diaree etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aval)
1. în ~ = situat pe cursul inferior al unui râu, spre vărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.