OK
X
electrocuțiune
Parte de vorbire:
s.f. (desuet)
Etimologie: (fr. électrocution)
1.
faptul
de
a
(se)
electrocuta;
moarte
sau
vătămare
gravă
cauzată
de
curentul
electric
care
trece
prin
corp;
electrocutare.
inocuu, -uă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. innocuus)
1.
care
nu
produce
nici
o
vătămare;
inofensiv.
2.
(fig.)
nevinovat,
sărac
cu
duhul.
atingere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. atinge)
1.
acțiunea
de
a
(se)
atinge
și
rezultatul
ei.
2.
aducere
în
discuție
a
unui
subiect.
3.
agresare
sexuală.
4.
ajungere
la
un
anumit
punct
sau
nivel
(în
timp,
în
spațiu,
pe
scara
valorilor
etc.).
5.
ajungere
până
la
ceva
sau
cineva.
6.
alipire
de
ceva.
7.
aluzie
la
un
subiect
sensibil.
8.
apropiere
și
intrare
în
contact
unul
cu
altul
a
două
obiecte.
9.
apucare
a
unui
obiect
spre
a
începe
o
activitate.
10.
asemănare.
11.
atacare.
12.
contact,
lovitură
ușoară.
13.
gustare
a
unui
aliment.
14.
intrare
în
posesia
unui
obiect.
15.
jignire.
16.
lovire.
17.
luare
de
contact
direct
cu
ceva.
18.
relaționare
cu...
19.
știrbire,
vătămare.
20.
(fig.)
impresionare
puternică
a
cuiva.
21.
(mat.;
înv.)
punct
de
~
=
punct
de
tangență.