Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valet)
1. tânăr scutier în serviciul unui senior feudal.
2. persoană care se află în serviciul personal al cuiva; lacheu.
3. carte la jocul de cărţi reprezentând un cavaler; fante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cavalletto)
1. suport pe care se aşază ambarcaţiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat.
2. şipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planşeu de beton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chevalet)
1. suport de lemn pe care pictorii îşi fixează pânza sau cartonul când pictează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. valétudinaire, lat. valetudinarius)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. valetudinarium)
1. infirmerie într-o casă romană mare.
2. spital al unei tabere romane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camérier)
1. servitor ce îngrijea de camera de dormit şi de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fante)
1. (fam.; peior.) om uşuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. groom)
1. lacheu, valet (tânăr) în uniformă, atașat la un hotel, la un restaurant etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rang)
1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie.
3. locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.).
4. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor.
5. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir.
6. (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (chin. şu)
1. pictură chinezească verticală pe sul, corespunzând picturii de şevalet din Europa.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Unwohlsein
5. RU недомоraние
6. HU rossz közérzet, rosszullét; betegség