Dictionar

valiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valise)

1. geamantan (mic).
2. a-și face ~a = a se pregăti de plecare, (p. ext.) a părăsi un loc; ~ diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice, care nu se controlează la vamă.
 

avaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. avaliser)

1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
 

devaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dévaliser)

1. a fura, a prăda, a jefui pe cineva.
 

ovaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. ovaliser)

1. a deveni oval, a da o formă ovală.
2. (mecanică) a deveni oval din cauza uzurii neuniforme; a-și pierde caracterul circular prin uzură sau deformare.
 

radiovaliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Radiovalise)

1. aparat de radio portativ de mărimea unei valize.
 

rivaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rivaliser)

1. a aspira, a tinde să ajungă, să întreacă pe cineva; a concura.
2. a sta alături de...; a egala.
 

avalist

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. avaliste, germ. Avalist)

1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.
 

coopera

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. coopérer, lat. cooperari)

1. a acționa, a lucra împreună cu cineva pentru a realiza ceva; a participa, a contribui la o lucrare sau la o acțiune comună; a colabora, a conlucra.
2. (antonime) a concura, a rivaliza.
 

disputa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. disputer, lat. disputare)

1. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza.
2. intr. a susține o dispută; a discuta în contradictoriu.
3. refl. (despre competiții sportive) a avea loc, a se desfășura.
 

ovalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ovaliza)

1. faptul de a se ovaliza; ovalizație.
2. deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală.
 

ovalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ovalisation)

1. acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei; procesul de schimbare la o formă ovală; ovalizare.
2. deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală.
 

rivalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. rivaliza, cf. fr. rivalisation)

1. faptul de a rivaliza.
2. disputare cu cineva a unei situații, a unui merit, a unui talent etc.
3. aspirație la egalarea (sau la depășirea) cuiva; valoare, importanță, frumusețea etc. apropiată sau egală cu a cuiva sau a ceva.