Dictionar

Valora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (valoare)

1. a avea, a reprezenta o valoare; a preţui.


Valoraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. valorisation)

1. procedeu artistic prin care se poate da, în pictură, iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanţei dintre ochi şi obiecte şi a reliefului acestora.


At 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. at)

1. monedă divizionară în Laos, valorând a suta parte dintr-un kip.


Costa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. costare)

1. a avea un anumit preţ, a valora.

2. a se obţine cu preţul a..., a se plăti cu...

3. (fig.) a necesita anumite eforturi, sacrificii.


Cvinariu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. quinarius)

1. adj. format din cinci unităţi; divizibil cu5.

2. (despre măsură, ritm) compus din cinci elemente ritmice.

3. s. m. monedă romană valorând 5 aşi.


Guinee

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. guinea, fr. guinée)

1. veche monedă de aur engleză, care valora 21 de şilingi.


Kilooctet

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. kilooctet)

1. (informatică) unitate de măsură a sistemului internațional care descrie cantitatea de informații digitale, valorând o mie de octeți; kilobait, kilobyte.


Megacalorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégacalorie)

1. (metrologie) unitate de măsură a energiei valorând un milion de calorii, sau aproximativ 4,18 milioane de jouli; termie.