Dictionar

Rezultate principale (Valorifica):

Valorifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (valoare + -ifica)

1. a pune în valoare ceva; a scoate în relief valoarea unui înscris, a unui obiect etc.

2. a selecta din valorile anterioare ale culturii pe acelea care răspund noilor cerinţe ale epocii.

3. a utiliza în producţie materii prime, materiale de o anumită valoare.


Rezultate secundare (Valorifica):

Revalorifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + valorifica)

1. a valorifica din nou, a repune în valoare.

2. a reconsidera (un autor, o operă).

3. a aduce (piese etc.) uzate în stare de funcţionare.


Amenajare

Parte de vorbire: s.
Origine: (amenaja)

1. acţiunea de a amenaja; organizare.

2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acţiunilor dăunătoare sau valorificarea potenţialului unui curs de apă.

3. îngrijire raţională pentru punerea în valoare a pădurilor.


Arhivotehnie

Parte de vorbire: s.
Origine: (arhivă + -tehnie)

1. ramură a arhivisticii cu probleme ştiinţifice, juridice şi practice ale selecţionării, organizării şi valorificării documentelor.


Caragialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (/I.L./ Caragiale + -ism)

1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalităţii inimitabile, ca şi proza de umor şi satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau muşcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice şi de familie.


Conservator 2, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.

2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.

3. partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic.

4. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode.

5. s. n. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice.

6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.


Demola

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démolir, lat. demoliri)

1. a desface, a dărâma (o construcţie, o zidărie).

2. a retrage o navă din exploatare şi a o desface pentru valorificarea materialelor.

3. (fig.) a distruge în întregime.


Epicurism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicurisme)

1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine.

2. școală epicuriană.

3. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere.