Dictionar

vampir

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. vampire, germ. Vampir)

1. liliac mare din America de Sud care suge sângele animalelor și al oamenilor pe care-i surprinde adormiți.
2. personaj imaginar despre care se credea că ieșea din mormântul lui pentru a suge sângele celor vii.
3. (fig.) persoană care îi exploatează pe alții, exploatator sălbatic.
4. criminal care ucide din plăcerea de a vedea sânge.
 

vampiric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vampirique)

1. legat de vampiri sau de vampirism.
2. care seamănă cu vampirul, care are caracterul vampirului.
3. care arată cruzime excesivă; înclinat spre cruzime excesivă; oribil, sângeros.
 

vampirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vampirisme)

1. aviditate insațială.
2. perversiune sexuală manifestată printr-un sadism extrem, bolnavul provocând partenerului sângerare.
3. cruzime excesivă.
 

vampiriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (vampir + -iza)

1. (fig.) a suge cu lăcomie, cu aviditate.
 

vampirolog

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (vampir + -log, cf. fr. vampirologue)

1. persoană care studiază vampirii.
2. specialist în studiul vampirilor.
 

cheiroptere

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. chéiroptéres)

1. (zool.) ordin de mamifere care au aripi membranoase (reprezentanți: liliacul, vampirul et cetera); chiroptere.
2. (la sg.) animal care face parte din acest ordin.
 

chiroptere

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. chiroptéres)

1. (zool.) ordin de mamifere care au aripi membranoase (reprezentanți: liliacul, vampirul et cetera); cheiroptere.
2. (la sg.) animal care face parte din acest ordin.
 

striga

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. strige, lat. striga)

1. vampir imaginat ca o femeie care chinuiește copiii, ia mana de la vaci etc.
2. pasăre răpitoare de noapte, galben-roșcată și cu pete brune, care se hrănește cu șoareci.
3. fluture cap-de-mort.
 

vampiric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vampirique)

1. legat de vampiri sau de vampirism.
2. care seamănă cu vampirul, care are caracterul vampirului.
3. care arată cruzime excesivă; înclinat spre cruzime excesivă; oribil, sângeros.
 

vampirolog

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (vampir + -log, cf. fr. vampirologue)

1. persoană care studiază vampirii.
2. specialist în studiul vampirilor.