Dictionar

Vanitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vanité, lat. vanitas)

1. ambiţie deşartă şi trufaşă; orgoliu, trufie, înfumurare, îmgâmfare.

2. deşertăciune.


Gloriolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gloriole)

1. glorie deşartă; vanitate.


Iactanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. iactancia, fr. jactance)

1. înfumurare, îngâmfare, vanitate.

2. lăudăroşenie, fanfaronadă.


Inanitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inanité, lat. inanitas)

1. deşertăciune, vanitate, zădărnicie.


Modestie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. modestia, fr. modestie)

1. moderație, reținere în aprecierea de sine.

2. discreție, simplitate, sfială.

3. falsă ~ = vanitate abia ascunsă; ~ afectată.


Mondenitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. mondanité)

1. înclinare spre o viaţă mondenă.

2. vanitate mondenă.

3. (pl.) evenimente ale lumii mondene.


Orgoliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. orgoglio)

1. mândrie exagerată; vanitate, trufie.