Dictionar

Rezultate secundare (Variabil):

Neschimbat; invariabil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT immutatus

2. FR invariable; non changé

3. EN unchanged

4. DE unverändert

5. RU неизменный

6. HU változatlan


Variabil, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. variable, lat. variabilis)

1. adj. care variază; schimbător.

2. (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil.

3. capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă.

4. s f. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi.

5. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili.

6. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități.


Variabil; comutabil; schimbător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT variabilis; commutabilis; mutabilis

2. FR variable; changeant; inconstant

3. EN variable; changeable; inconstant; varying

4. DE variabel; veränderlich; wechselnd

5. RU изменчивый; непостоянный

6. HU változatos, változékony; átváltoztatható, megváltoztatható; változó


Variabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. variabilité)

1. însușirea a ceea ce este variabil.

2. capacitate a organismelor vii de a-și modifica caracterele morfofiziologice în cursul evoluției ca rezultat al adaptării la mediu.

3. (mat.) proprietate a unei cantități sau funcții algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite.

4. însușire a unui cuvânt de a prezenta forme diferite.


Variabilitate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT variabilitas

2. FR variabilité

3. EN variability

4. DE Variabilität; Veränderbarkeit; Veränderlichkeit; Verschiedenartigkeit; Abänderungsfähigkeit; Mannigfaltigkeit

5. RU изменчивость; вaриaбильность

6. HU változékonyság, változatosság


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Agiota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agioter)

1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preţ variabil.


Agiotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.

2. (var.) (înv.) agiotagiu.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Amfibieni

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă şi pe uscat; batracieni.

2. (la sg.) animal din această clasă.