Parte de vorbire: s.n.
Origine: (avaria)
1. deteriorare (gravă); avariere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. varié)
1. care are multe aspecte; felurit, diferit, variu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. variation, lat. variatio)
1. schimbare, transformare; stare a unui lucru care prezintă schimbări.
3. (biol.) apariție a unui caracter nou la unul sau mai mulți indivizi ai unei specii.
4. (mat.) ~ unei funcții = diferența dintre valorile funcției în două puncte; calculul ~ ilor = capitol al analizei funcționale care studiază proprietățile variațiilor de funcții.
5. schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivități.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Variation; Abänderung; Änderung
5. RU вaриaция; видоизменение; изменение
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. variationnel)
1. referitor la variaţia unei mărimi; bazat pe variaţie, cu caracter de variaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. variation)
1. (muz.) tehnică de modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unui motiv, a unei teme etc.
2. dans solistic clasic, variat şi de virtuozitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzidenzen)
1. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerometeorograph)
1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variaţiilor presiunii, temperaturii şi umidităţii aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anallobar)
1. curbă care uneşte pe o hartă punctele cu aceeaşi variaţie pozitivă a presiunii atmosferice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisométrie)
1. inegalitate a dimensiunilor.
2. (med.) variația lungimii mușchilor în timpul contracției; contracție izotonică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisotropie)
1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie.
2. (biol.) însuşire a unui organ de a reacţiona diferit la excitaţii externe.