Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blouson)
1. veşmânt militar sau de sport, larg şi comod, bufant până la şolduri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Casula, lat. casula)
1. veşmânt cu aspect de pelerină fără mâneci şi cu o singură deschizătură pentru cap, la preoţii catolici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuculle, lat. cucullus, glugă)
1. veşmânt cu glugă din stofă groasă şi aspră, purtat de călugării catolici.
2. (bot.) organ concav în formă de capişon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)
1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împăraţii romani.
2. mantie de ceremonie a regilor Franţei.
3. veşmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părţi, purtat de diaconi şi episcopi.
4. îmbrăcăminte cu care sunt înfăţişaţi îngerii, sub formă de rochie lungă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déshabillé)
1. veşmânt lejer, elegant, purtat de femei în casă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. draper)
1. tr. a acoperi, a împodobi cu o draperie.
2. a dispune o stofă în formă de draperie.
3. a reda un veşmânt (în pictură şi sculptură).
4. (fig.) a acoperi, a camufla ceva.
5. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veşmânt larg, cu falduri.