baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

corniză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. cornice)

1. vergea de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele sau draperiile.

etrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étrier)

1. vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat.
2. (mar.) suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc.

gnomon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. gnomon)

1. vergea verticală plasată pe o placă orizontală, în antichitate, pentru determinarea meridianului locului și pentru stabilirea orei.

javelină

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. javeline)

1. armă de aruncare formată dintr-o vergea subțire de lemn și o lamă, în general lungă și ascuțită; suliță lungă și subțire.

șisă

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (I. sb. štica)

1. I. bucată de lemn, asemănătoare cu șindrila, folosită pentru acoperitul caselor țărănești; (reg.) șiță.
2. II. (reg.; la războiul de țesut) fuscel, tindeche.
3. III. joardă, vergea.