Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. verifiable)
1. care poate fi verificat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (verificabil + -itate)
1. caracterul a ceea ce poate fi verificat.
2. însușirea a ceea ce este verificabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empirisme)
1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.
2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.
3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. invérifiable)
1. care nu poate fi verificat; neverificabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. verifiable)
1. care poate fi verificat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + verificabil)
1. care nu poate fi verificat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (verificabil + -itate)
1. caracterul a ceea ce poate fi verificat.
2. însușirea a ceea ce este verificabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + controlabil)
1. care nu este controlabil; incontrolabil.
2. care nu poate fi controlat; a cărui exactitate nu poate fi verificată; neverificabil.