verigă slabă

Parte de vorbire:  locuțiune substantivală  
Etimologie: (de la constatarea că un lanț se rupe la cea mai slabă verigă)

1. cea mai fragilă parte a unui întreg, a unui sistem, al cărei defect poate distruge întregul.

verigat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (vb. veriga)

1. care are formă de inel.
2. (prin ext.) rotund.
3. (var.) (reg.) veregat.
4. (în forma veregat; despre oameni) care este legat strâns.

belieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bélière)

1. inel folosit pentru a suspenda un ceas de buzunar, o sabie etc.; verigă de care se atârnă sabia.

particular, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular)

1. adj. care aparține numai anumitor persoane sau lucruri.
2. în ~ = în mod deosebit, în special.
3. care constituie proprietatea individuală a cuiva.
4. cu caracter individual; caracteristic, specific.
5. (log.; despre judecăți) în care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului.
6. cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală.
7. s. n. categorie filozofică, verigă intermediară între singular și general.
8. s. m. persoană care nu deține o funcție oficială; (p. ext.) persoană considerată ca individ în raport cu statul.

hopoare

Parte de vorbire:  s. pl. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (sintagmă) verigă cu ~ = verigă cu patru bucăți mici de fier.